Despre droguri 1

          De ce incearca adolescentii droguri?

Varsta adolescentei (in psihologie "pubertatea") este o perioada extrem de grea in viata fiecarui om. Aceasta este perioada cand copilul incepe sa simta ca are personalitate. Va amintiti, in copilarie vorbea despre el la persoana a treia, deoarece era nedespartit de mama lui. La 12-13 ani omul tinde foarte mult sa se afirme ca personalitate de sine statatoare. Se produce brusc o transformare hormonala. Baietii devin tineri, iar fetele devin domnisoare. Interesele lor se schimba. Daca mai inainte era considerat copil bun acela care invata bine si ii asculta pe cei mari, acum devine bun acela care este tot mai independent, acela care stie sa se poarte cu adultii, care se poarta ca un adult...

        Alaturi de schimbarile fiziologice, in persoana adolescentului are loc o cautare permanenta a raspunsului la intrebarea: "Care este sensul vietii?". Si devine clara pentru el existenta locului gol din suflet, care trebuie umplut cu ceva. Parintii credinciosi inteleg cu ce trebuie umplut sufletul copilului. Insa iata - sa stii sa-l ajuti pe adolescent sa inceapa cautarea in directia corecta nu este o problema simpla. Daca parintii o pot rezolva sau nu, depinde de foarte multe circumstante. In primul rand, de temelia pe care s-au cladit toate relatiile anterioare in familie, de masura in care copilul s-a deprins sa aiba incredere in parintii lui. Si mai depinde si de existenta in anturajul lui macar a unui adult in care sa aiba incredere. In cel mai bun caz, acesta trebuie sa fie parintele duhovnic. Daca toate relatiile cu adultii au avut la baza frica, viclesugul, santajul si asa mai departe, nu trebuie sa ne asteptam ca la varsta de trecere sufletul sa caute altceva. Pubertatea se remarca si prin faptul ca devin evidente toate greselile educatiei parintilor.

          Daca parintilor nu le pasa de ei insisi si de felul lor de viata, este absurd sa le ceara copiilor ceea ce ei nu pot face. Fiecare adult trebuie sa inteleaga faptul ca, atunci cand copilul tinde sa umple golul duhovnicesc cu ticalosii, inseamna ca parintii lui au facut ceva gresit. Fiecare trebuie sa se gandeasca la ceea ce trebuie sa schimbe mai intai in el insusi. Cum poate face acest lucru?

   Poate gasi un duhovnic, se poate spovedi si impartasi si astfel poate pune inceput vietii lui bisericesti. Acestea sunt indicatoarele drumului duhovnicesc al oricarui om.

Profilaxia narcomaniei inseamna insufletirea omului, inseamna inceputul vietii lui bisericesti. Acest lucru reprezinta refacerea legaturii cu Dumnezeu, respectarea Legii lui Dumnezeu. Faptul ca omul isi schimba astfel viata este cea mai buna profilaxie, cel mai bun altoi si cel mai bun tratament al bolii.

      Din pacate, in afara de cauzele subiective ale narcomaniei adolescentilor exista si cauze obiective, in afara de razboiul chimic declansat impotriva tarii noastre, exista, de exemplu, si rapiditatea, din cauza careia copilul nu poate lua intotdeauna decizii corecte. Cel putin asa considera psihologii care se ocupa de adolescenti. Astazi, copilul se maturizeaza din punct de vedere fizic la 16 ani. La 16 ani se incheie calcifierea osaturii lui. Se maturizeaza toate necesitatile lui fiziologice. Si, in acelasi timp, mintea, inima, sufletul, intelectul raman infantile. Copilul vrea sa traiasca precum un adult, sa arate ca un adult, sa se poarte ca un adult, insa in interior ramane tot copil.

      De aici pleaca usurinta cu care este atras spre alcoolism, fumat, narcomanie... Copilul, incercand sa se adapteze la lumea adultilor, copiaza atributele vietii adultilor. El vrea sa para matur, insa nu stie exact ce trebuie sa faca pentru aceasta. O insemnatate foarte mare o au pentru el copiii de aceeasi varsta sau mai mari, care par ceva mai independenti. Si in aceasta consta cea mai mare primejdie. Daca vreunul dintre copiii "tari", "autoritari", consuma droguri, atunci drogurile nu mai sunt asociate cu primejdia, ci cu "autoritatea", cu moda, cu viata "independenta" de adult. Multi autori ai cartilor despre narcomanie, printre celelalte masuri profilactice, evidentiaza spulberarea mitului despre faptul ca drogurile sunt un atribut al vietii independente, boeme sau, asa cum se spune uneori, "boala celor bogati". Acest lucru de mult a incetat sa mai fie un adevar. Astazi sunt supuse narcotizarii toate paturile societatii si mai degraba cei bogati, copiind modelul conduitei occidentale, tind tot mai adesea catre un mod sanatos de viata.

     Mai rau este atunci cand drogurile sunt folosite in societate. Atunci a refuza "prima oferta" inseamna a te impotrivi societatii. A te impotrivi la aceasta varsta delicata uneori inseamna a pierde toate legaturile si a deveni "oaie neagra". Copilului credincios trebuie sa i se explice foarte simplu ca anturajul, chiar si cel pe care il alcatuiesc prietenii lui, nu este intotdeauna bun si cuviincios.

Numai celui care are idee despre viata duhovniceasca i se poate explica ce este pacatul. Daca copilul nu are viata duhovniceasca, ii va fi foarte greu sa raspunda la intrebarea: de ce nu are voie sa incerce drogurile? Pe fiecare pachet de tigari este scris ca fumatul dauneaza grav sanatatii. Dar, oare, acest lucru ii previne pe fumatori? Iar narcomanii, care sunt deosebit de interesati de propriul castig, sunt in stare sa descrie cate "foloase" exista in droguri, asa incat nici o discutie cu parintii, mai ales daca este lipsita de temei duhovnicesc, nu se compara cu reclama atat de puternica a drogurilor. Cu atat mai mult cu cat despre parinti se spune intotdeauna ca ei sunt o alta generatie.      

   Insa omul credincios este in stare sa auda cuvintele despre dauna provocata de droguri. Acum, dupa exemplul cunoscutilor, copilul se poate convinge usor de faptul ca drogurile, pentru cel ce le incearca, se prefac in patima.

"Patima trebuie potolita. Si cel ce este condus de patima depune eforturi pentru potolirea ei. Fiind orbit de nebunie, isi satisface patima, crezand ca astfel dobandeste liniste. Insa in locul acesteia dobandeste o dorinta mult mai puternica si o sete mult mai insuportabila. Neavand dorinta si nici puterea de a se impotrivi, impatimitul se afunda in tina pacatului, pierzandu-si cu desavarsire toate fortele vitale." (Preot Mihail Truhanov, Despre izvoarele credintei crestine)

    Astazi toti oamenii au narcomani printre cunoscuti. Dupa comportamentul lor ii poate urmari oricine vrea sa faca acest lucru. in acelasi timp, in cadrul profilaxiei putem indrepta mai des atentia copilului spre ceea ce poate fi remarcat de oricine atunci cand omul se poarta neadecvat sub influenta drogurilor si a substantelor psihotraumatizante. Caci starea de extaz provocata de narcotic se poate observa intotdeauna. Desigur, adultii lipsiti de experienta pot sa nu recunoasca semnele extazului provocat de narcotic la un narcoman necunoscut (cu stagiul facut), insa schimbarile in comportamentul copiilor care au crescut "in ochii lor" sunt evidente tuturor.