George Bacovia

        Despre George Bacovia, pe numele său real George Vasiliu, s-a spus că e un simbolist dar că îşi depăşeşte epoca, aparţinând poeziei române moderne. Se pare că pseudonimul său provine din limba latină Bachus via, unde insemna Calea lui Bachus dar are legătură şi cu denumirea orasului său natal, Bacău.
        Dacă în primul său volum, Plumb , publicat în 1916, imediat după ce carnagiul din primul razboi mondial se dezlănţuise, influenţa poeziei simboliste era foarte vizibilă, abia din volumele următoare, în Scântei galbene sau Comedii în fond, Bacovia descoperă reţeta poeziei moderne, apropiată de proza poetică. Criticii interbelici au văzut în Bacovia un neosimbolist (George Calinescu ) sau "o bisericuţă dintr-un lemn" (E. Lovinescu), un poet cu o materie poetică insuficientă. Abia după cel de-al doilea razboi mondial poezia sa este afiliată curentelor de gândire mai noi, fiind pusă în paralel cu teatrul absurdului (M. Petroveanu), cu anumite curente ale modernismului poetic, cu suprarealismul , dicteul automat, imagismul sau chiar expresionismul dar şi cu şcoli filozofice cum ar fi existentialismul (Ion Caraion ), etc.
        Astfel Bacovia devine unul dintre cei mai importanţi poeţi români, devenind autorul care execută un uriaş salt canonic de la statutul de poet minor la cel de autor clasic al literaturii române.

Naștere –	17 septembrie 1881, municipiul Bacău, județul Bacău)
Deces –	22 mai 1957 (75 ani) București
Profesiune –	poet
Naționalitate –	român
Perioadă activă ca scriitor –	literatura română interbelică
Mișcare literară –	Simbolism
Operă/e de debut	Plumb;Opere:Altfel, Amurg violet, Boemă,Contrast;Liceu
Influențe –	Charles Baudelaire, Edgar Allan Poe, Rollinat, Arthur Rimbaud, Paul Verlaine
	majoritatea autorilor români postbelici                                                                                 Amurg Pe seară, la geamuri, un nour violet si de aramă, Pe drum, l-aceeasi oră, se târâie un lant de fier, Si coincidente aranjate pe-o tristă gamă -- Azi iar mi-i frică... si cred, si sper... O zi fără anotimp si ordine militară, Si prin vecini s-aud mici pregătiri de masă, Însă produsele au început să dispară -- Si multi au plecat, si noapte se lasă. Cu totii spun că bine le-a făcut Sau că un geniu se va naste -- Iat studiul creste cu tactul tăcut... O fiintă supremă, dintre noi, ne cunoaste.